Are 55 kg si e instructoare de fitness. Nu te-ai gandi ca in urma cu doi ani avea125 si obosea mergand. Nici ca e mama a 4 copii si scriitoare a 11 romane politiste, publicate in SUA. Va invit sa-i aflati dieta secreta si povestea fascinanta a vietii…

OK, a slabit 70 kg. Nu e nici prima, nici ultima, ma gandeam, asteptand sa intalnesc o femeie inca plinuta, de 40 de ani, cati a spus ca are, imbracata neaparat in negru, ca sa sublinieze diferenta. Surpriza! Am descoperit o femeie cu forme adolescentine, in pantaloni bufanti, roz, si maieuas cu bretele… Dupa o demonstratie de zumba care m-a lasat cu gura cascata, a urmat o avalansa de alte lucruri uimitoare.

Pe langa copii, bani si glorie, efortul creatiei i-a adus si multe kilograme in plus si forme generoase… Cum in America acestea sunt regula, si nu o exceptie, au trecut cativa ani pana ca Monica sa le observe, cu adevarat. Si atunci ea a facut inca un gest ce parea imposibil: a slabit 70 kg, in cateva luni. Apoi a mai scris o carte, despre cum a reusit aceasta performanta. Inainte de a-i citi cartea, cititi-i povestea:Asa am aflat ca Monica Ramirez a locuit pana anul trecut California, de unde s-a intors definitiv cu familia (sotul si cei 4 copii); ca este absolventa a Liceului de coregrafie din Bucuresti si ca intre1996 si 2000 a lucrat ca dansatoare pe vas, unde si-a gasit marea iubire in persoana comandantului de croaziera, cu care s-a si casatorit, dupa multe peripetii. Ca prima sarcina a ramas secreta pana la sase luni, pentru ca mamica dansatoare sa nu fie debarcata in primul port, pe motiv de incalcare a clauzelor contractului de angajare. Ca in 7 ani a „produs“ 2 fete si 2 baieti, plus 11 romane politiste si de aventuri in limba engleza, pe care le-a publicat in SUA. Pe prima din ele o gasiti si in romana, la editura Tritonic.

„Problemele mele cu kilogramele au inceput de la a doua sarcina, pentru ca nu m-am abtinut de la nimic. Am fost o gravida fericita si, cu toate ca vedeam ca iau proportii, n-as putea spune ca ma ingrijoram. Sigur, stiam in subconstientul meu ca urma sa vina o perioada cand aveam sa iau masuri, insa nu atunci. Si cum in America portiile sunt de-a dreptul gigantice, am inceput si eu sa mananc din ce in ce mai mult. Normal, kilogramele n-au intarziat sa se acumuleze.

A contribuit si sedentarismul in care ma instalasem, mai ales dupa o viata extrem de activa din punct de vedere fizic. Reactia sotului meu la faptul ca luam proportii nu a fost niciodata una negativa. Poate ca daca ar fi reactionat catusi de putin negativ, as fi privit altfel lucrurile. El continua sa-mi spuna cat sunt de frumoasa pentru el si cat de fericit il facusem cu copiii, cu familia noastra.

De fiecare data cand eu ma comentam – pentru ca am avut multe momente cand detestam cum ajunsesem sa arat, mai ales atunci cand trebuia sa mergem la vreun eveniment mai special si trebuia sa ma privesc cu adevarat in oglinda – el era cel care-mi ridica moralul. Imi spunea ca sunt cea mai frumoasa mamica din lume, ca acela era un moment trecator din viata mea si ca era convins ca intr-o buna zi aveam sa revin la greutatea mea initiala.

Tin minte ca-mi spunea mereu sa ma bucur de moment. Atunci si acolo, sa ma bucur de fiecare moment si sa nu ma mai gandesc la nimic altceva. Si de fiecare data reusea sa ma faca sa ma simt bine. Poate ca din cauza aceasta, cu toate ca nu eram deloc multumita de cum aratam, am fost mereu fericita in perioada aceea. M-am bucurat de fiecare sarcina in parte, de fiecare moment cu bebelusii mei.

Daca e bal, bal sa fie!

Dupa cea de-a doua sarcina, am slabit ceva, insa nu de tot. N-am tinut nici o dieta in mod special, dar am incercat sa reduc portiile si am mers si la o sala de fitness. Ajunsesem pe la vreo 75 de kilograme. La a treia sarcina, am pus totul la loc si chiar in plus. Iar dupa ce-am nascut, n-am mai reusit sa dau jos vreun kilogram.

Nici nu ma hotarasem cu adevarat ca acela era momentul decisiv. Parca simteam ca mai urma o sarcina si nu voiam sa muncesc de doua ori! La numai zece luni dupa cea de-a treia sarcina, am ramas din nou gravida. Din nou nu m-am abtinut de la nimic. Pe undeva era un fel de pariu pe care-l puneam eu cu mine. Voiam sa vad cat pot merge de departe. Sigur, eram total nemultumita de cum aratam, insa stiam in sufletul meu ca nu aveam sa raman asa. Si mi-am zis ca daca tot e bal, atunci bal sa fie. Dupa cel de-al patrulea copil, ajunsesem la 125 de kilograme. Atunci am stiut ca venise vremea sa preiau comanda.